Transparenta la aplicarea sistemului bonus malus

          Cu incepere de pe 15 septembrie, soferii care detin polita de raspundere civila auto, vor avea acces la istoricul evenimentelor rutiere proprii. Aceasta decizie a fost luata de CSA, si este in folosul asiguratilor, deoarece nu va permite asiguratorilor cresterea nefondata a  pretului  RCA.  

          Ce inseamna bonus – malus?, cu totii stim ca de la un an la altul pretul  RCA variaza, aceasta variatie fiind atribuita cresterii preturilor. In afara de cresterea preturilor, inevitabila de altfel, mai conteaza si bonus malus, adica daca in decursul unui an de asigurare, un sofer are accidente, la cumpararea urmatoarei polite i se aplica componenta malus, adica RCA-ul va fi mai scump. De asemenea, daca acelasi sofer in decursul unui an asigurat nu are evenimente rutiere, asiguratorul ii acorda bonus-ul, respectiv un RCA la un pret mai mic.

        Aceasta decizie a CSA se va realiza/iplementa cu ajutorul bazei CEDAM. DAca vrei sa iti vezi istoricul rutier poti intra pe http://cedam.csa-isc.ro/index.php?id=9 , interogarea se face pe baza cod numeric personal, CUI, numar de inmatriculare si serie de sasiu.Se vor afisa evenimentele rutiere cu incepere din anul 2008.

          Drum bun si fara accidente!

Rovinieta & asigurarea de toate zilele: Unde sa NU-ti faci asigurari!

Rovinieta & asigurarea de toate zilele: Unde sa NU-ti faci asigurari!: Euroins, Carpatica Asig şi Astra în topul reclamaţiilor înregistrate la CSA în 2011. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a primit a...

Asigurari de viata !!???

          Asigurarile de viata sunt produse financiare prin care asiguratorul preia riscurile la care este expus asiguratul in schimbul unei sume de bani, numita prima de asigurare. Principalul risc acoperit prin asigurarea de viata este decesul, existand in functie de contract, doua nuante: deces din orice cauza si deces din accident. Evident cea mai buna varianta pentru asigurat este cea cu deces din orice cauza. Alt criteriu de diferentiere este component de economisire, astfel existand contracte pentru care la maturitate asiguratul primeste doar o strangere de mana daca asiguratul este in viata la maturitatea contractului, si altele pentru care asiguratul primeste o suma de bani la maturitatea contractului, care reprezinta primele platite plus un randament.

          Riscuri acoperite: decesul in primul rand; riscul de supravietuire, invaliditate, afectiuni medicale grave, spitalizare, interventii chirurgicale. Asigurarea de viata are acoperire peste tot in lume. La o asigurare de viata pot adera persoanele cu varste intre 18 si 65 de ani, cu unele exceptii, limita de 65 de ani fiind uneori devansata.

       Exista si excluderi aferente unei asigurari, atunci cand aceste situatii duc la direct sau indirect la decesul asiguratului: razboiul, participarea activa la acte de terorism sau tulburari interne, sinuciderea asiguratului, savarsirea unor fapte incriminate de legislatia tarii, actiunea armelor chimice, biologice sau contaminarea radioactiva, activitati cu grad mare de pericol.

          De ce avem nevoie de o asigurare de viata?

1.     Pentru ca in cazul nedorit al unui deces sa nu ii lasam pe cei dragi doar cu probleme si lipsa de bani.
2.  Copii sa aiba o suma de bani cu care sa isi continue studiile si in ipoteza in care unul din parinti decedeaza.
3.      In cazul pierderii capacitatii de munca sa avem un venit.
4.      Pentru a economisi in mod organizat niste bani, pe care sa ii folosim in moment dificile sau la pensie.
5.      Pentru a avea un venit suplimentar in cazul in care suntem diagnosticati cu boli grave.

         Acestea sunt doar cateva din motivele pe care fiecare din noi trebuie sa le aiba in vedere atunci cand se gandeste la bunastarea familiei sale, pe un termen cat mai lung. Practic, prin intermediul unei asigurari, mai multe persoane se unesc intr-o comunitate prin intermediul unui asigurator. Aceasta comunitate fiind formata din mii de persoane, iar atunci cand uneia i se intampla un eveniment nedorit, ceilalti ajuta financiar acea persoana sau familia acesteia sa treaca peste clipele grele. Si acest lucru se intampla prin intermediul asiguratorului, din acest mod de a privi o asigurare reiese ca impreuna suntem in siguranta, suntem mai puternici.

          Avand in vedere aceste lucruri, cat si motivele de mai sus, fiecare dintre noi trebuie sa aiba o asigurare de viata. Am intalnit si sceptici, care au afirmat cu nonsalanta: ”…nu am nevoie de o asigurare de viata, ma protejez singur!”, dar care nu au putut spune: familia mea nu are nevoie de o asigurare. De aceea chiar daca sunteti familiar sau nu cu asigurarile de viata, nu spuneti nu intalnirii cu un  consultant in asigurari, caci acea intalnire va poate schimba viata.

         Pentru cei care nu stiau, piata financiara din Romania este impartita in trei: piata bancara cu institutia superioara pe care o stim cu totii, Banca Nationala a Romaniei, piata valorilor mobiliare reglementata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, si nu in ultimul rand piata asigurarilor, supravegheata si reglementata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Spun acestea pentru ca noi suntem mai familiari cu bancile decat cu asigurarile, desi in multe situatii o asigurare de viata e mai utila decat un cont bancar, si o sa va spun si de ce intr-un articol viitor.

www.csa-isc.ro

S’ il vous plait monsieur !!!

       Peste tot in oras, la orice colt de strada, gura de metrou, prin mijloacele de transport in comun, intalnim acesti oameni care ne provoaca mila, si ne fac vrand-nevrand sa bagam mana in buzunar si sa le dam din putinul nostru. A cersi este o slujba: pentru cersit acesti oameni se imbraca intr-un anume fel, sunt tristi, au un anumit repertoriu care prinde bine la public, executa anumite miscari sau isi forteaza membrele ani de zile pentru a sta in pozitii nefiresti s.a.m.d.

       In ultimii ani, am constatat o infuzie masiva de cersetori, numarul lor crescand alarmant; intrebarea care mi-am pus-o a fost De Ce?. Raspunsul nu a intarziat, cersetoria este o  afacere profitabila! Daca la anumit moment, cersetorii era tigani, mai nou au inceput sa apara si in aceasta breasla si confrati cu pielea mai alba. Mai mult decat atat, cersetorii se iau la harta pentru locul de cersit, existand ca in cazul magazinelor zone cu vad si zone fara vad. Aceasta afacere este condusa de oameni din umbra: parinti care isi supravegheaza copii la cersit, daca sunteti atenti ii puteti vedea prin preajma; oameni maturi care aduc batranii la cersit, cat si persoane care coordoneaza interfata demna de mila a cersetoriei si care incaseaza mare parte a veniturilor.

       Ca sa intelegi mai bine acest mecanism, uita-te la Filantropica, regizat de Nae Caramfil, in care maestrul Gheorghe Dinica are la un moment dat urmatoarea replica: “Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana !!!  Fii profesionist, ce dracu!!!”. Aceasta replica reflecta adevarul de pe strazi, pe care cersetorii il aplica cu success, povesti cat mai dramatice, care sa aduca cat mai multi bani.

       Cat castiga un cersetor? Castiga mai mult decat multi dintre noi, desigur castigurile variaza in functie de “profesionalism”, zona aleasa si cat ii revine sefului. Orientativ un cersetor castiga intre 100 si 600 de lei pe zi, de unde rezulta ca au o meserie foarte productiva.

       Cum ne afecteaza pe noi cersetoria? Ne afecteaza enorm: ne striga imaginea de natiune, ne face sa dam din putinul nostru, incurajeaza la nemunca: e mai usor sa intinzi mana decat sa muncesti, pe de alta parte unii cersetori nu se dau in laturi de la talharii si remarci sarcastice cand “pomana” nu este adecvata. Tulburatoare este lipsa de reactie a autoritatilor, care permit acestui flagel sa existe si sa se dezvolte.

       O initiativa laudabila, care sper sa dea rezultate este a Primariei Sectorului 6, care a initiat o campanile impotriva cersetoriei sub sloganul: “Ajuta-i cu adevarat! Spune NU cersetoriei!” prin care cei care vad cersetori la lucru pot apela 112 sau numarul de telefon 0731624849, pentru a fi ridicati. Pe toti ne afecteaza acest fenomen si daca vrem sa mergem pe strada fara a fi dezgustat de vederea a diferitelor schilodiri, bube sau handicapuri trebuie sa luam atitudine, caci societatea in care traim este modelata de catre noi.

b.politiaromana.ro/pdf/prevenire/2012/sinteza%20legislativa.pdf

b.politiaromana.ro/pdf/prevenire/2012/print%20si%20cersetor.pdf

Urmasii lui Ponzi

            Charles Ponzi a fost un italian dornic de a se imbogati cu orice pret, el a emigrat in America cu doar cativa dolari in buzunar hotarat sa se imbogateasca prin orice mijloace. Dupa cateva incercari esuate, prin intermediul carora gaseste drumul spre inchisoare, el pune la cale o schema piramidala care avea sa ii aduca faima, bani si un loc in istorie.

            Intr-o perioada in care dobanda bancara era 5%, Ponzi promitea randamente de 50% in doar 45 de zile si de 100% in 90 de zile. Baza acestui castig fabulos era diferenta de pret a cupoanelor postale in Italia si Statele Unite ale Americii.  Pe baza acestui sistem el a atras sume mari de bani, dar care nu erau investite nicaieri, cei care doreau sa isi retraga banii erau platiti din banii celor care cotizau ulterior. A urmat o nebunie de genul Caritas, care a avut acelasi rezultat tragic. Mii de persoane si-au pierdut economiile, Ponzi a fost judecat si inchis iar in cele din urma extradat in Italia unde a murit sarac.

            De la acesta schema piramidala, s-au mai gasit si alti “baieti destepti” care au reusit sa insele populatia si statul, sau dupa unele voci li s-a permis sa “existe” in sistem. Urmasii lui Ponzi de pe plaiurile mioritice au fost: Caritas, F.N.I., Delfin sau Safi. Pe de alta parte va invit sa fiti atenti si la investitiile de tip forex, care se afla in plina ascensiune in anul de gratie 2012. Aceste asa-zise societati de investitii sunt in realitate (prin ochii legii) simple societati de consultanta, in care cei mai “copti” angajati abia ating 30 de ani. In spatele lor stau firme inregistrate in asa-zise paradisuri fiscale, gen Cipru.

            Tinta acestora sunt in special oamenii cu bani, care pot aloca cu usurinta 5000/ 10000 de euro pentru investitie. Acestora li se promit castiguri fabuloase in timp record, dar care inevitabil duc la pierderea banilor, invocandu-se diferite motive. La pierderea banilor initiali li se propune sa depuna alti bani cu care sa rascumpere pierderea, bani care se pierd iar, se cer altii,se pierd…. si asa pana cand investitorul a pierdut destul si realizeaza ca nu o sa mai vada banii aceia niciodata.

            Ce ar trebui sa invatam:

1. Nu exista o formula magica de imbogatire peste noapte, ca daca ar fi, aceste societati ar tine-o pentru ele.
2. Nu investi in ceva ce nu intelegi, riscul de a pierde se diminueaza cu atat mai mult cu cat cunosti mecanismul de investire.
3. Nu fi credul si lua de bun toate afirmatiile partenerilor de afaceri, brookerilor de investitii, societatilor s.a.m.d.

            Fiti vigilenti si nu uitati: urmasii lui Ponzi sunt printre voi si cauta noi modalitati de a va scoate banii din buzunar. Unii zic ca nu sunt bani, ca suntem saraci; probabil au dreptate, dar oricat de saraci am fi, bani se gasesc. Trebuie sa existe doar un produs destul de bun, de atractiv care sa te faca sa scoti banii din buzunar. Si nu uitati urmasii lui Ponzi lucreaza zilnic, cu norma intreaga la elaborarea unor noi produse “minune” si la exploatarea celor existente.

Ce este inflatia ?

            Ce este inflatia? De multe ori am auzit aceasta intrebare, si nu de multe ori am auzit raspunsuri gresite sau cel putin incomplete. Pentru a capata un raspuns clar am consultat dictionarul economic online: “inflatia  este cresterea generala a preturilor la bunuri si servicii intr-o perioada de timp”[1], aprofundand am inteles ca inflatia apare odata cu cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri. Inflatia se face simtita prin cresterea generalizata a preturilor  si scaderea puterii de cumparare a banilor.

            Inflatia se poate realiza prin mai multe metode:

a)      Inflatie prin moneda – denumita si inflatie monetara, se realizeaza prin emisiune monetara fara acoperire in economie, surplsul de moneda duce la cresterea cererii de bunuri si produse, iar aceasta duce la cresterea preturilor.

b)      Inflatia prin cerere – se realizeaza atunci cand cererea agregata[2] este mai mare decat oferta agregata[3]. Cererea agregata poate creste atunci cand: creste masa monetara, are loc cresterea salariilor neînsotita de cresterea productivitatii muncii, prin extinderea creditului de consum si cand se reduce interesul spre economisire.

c)      Inflatie prin costuri – cresc costurile de productie, cererea de bunuri si servicii scade iar preturile cresc. Cauzele acestei inflatii sunt: cresterea cheltuielilor cu salarii in nonconcordanta cu productivitatea muncii, crestrea preturilor la materiale, materii prime, combustibili si energie.

d)     Inflatie importata – datorata faptului ca preturile externe cresc, si astfel creste valoarea importului, care duce la cresterea costurilor.

            Inflatia poate imbraca mai multe forme in functie de intensitatea sa:

a)      Inflatie taratoare – crestere a preturilor pe an de pana la 3%;

b)      Inflatie persistenta - crestere a preturilor pe an intre 5% si 10%;

c)      Inflatie galopanta - crestere a preturilor pe an mai mare de 10%;

d)     Hiperinflatie - crestere a preturilor pe an mai mare de 50%.

            Este de preferat ca inflatia sa fie cat mai mica, mentinerea inflatiei la nivele minime este un obiectiv principal al Uniunii Europene, pentru mentinerea stabilitatii preturilor. Un exemplu

extrem de inflatie a avut loc in Germania anului 1923, cand salariatii erau platiti de doua ori pe zi, pentru a-si putea cumpara bunurile necesare consumului inainte ca preturile sa creasca din nou.  Este de la sine inteles ca rata ridicata a inflatiei are impact negativ asupra economiei, dar pot exista cazuri in care si o rata scazuta a inflatiei poate afecta puternic o economie; in acest caz este vorba de o rata a inflatiei volatila. Volatilitatea ratei inflatiei se datoreaza oscilatiilor puternice ale preturilor in cadrul unei economii. Inflatia zonei euro a evoluat de la o inflatie volatila in anul 1970 (Portugalia avea rata inflatiei de 11,9% in 1970; 28,9% in 1984; majoritatea tarilor europene avand rate ale inflatiei ridicate si volatile) la o rata a inflatiei scazuta (sub 7%) si lipsita de volatilitate. Aceasta evolutie este una benefica pentru economia europeana si a avut la baza cateva evenimente importante pentru UE, precum: semnarea Tratatului de la Maastricht in 1992, lansarea monedei euro in 1999 sau introducerea monedei unice euro in 2002.

            O caracteristica cheie a inflatiei este cresterea preturilor si implicit scaderea puterii de cumparare a banilor. Deoarece puterea de cumparare scade, un consumator poate cumpara tot mai putin dintr-un anumit bun pe masura ce timpul trece; spre exemplu astazi cu 1 leu se poate cumpara o paine, aceeasi paine peste un an va putea fi cumparata cu 2 lei (a avut loc o crestere de 100% a pretului painii). Aceasta scadere a puterii de cumparare a banilor afecteaza in acelasi timp toti jucatorii dintr-o economie (consumatori, firme, guvern, s.a. ) si acestia sunt mai putin inclinati spre economisire, si sunt predispusi sa cheltuie in prezent.  

            Inflatia afecteaza si debitorii, spre exemplu pe tinerii care isi cumpara o casa prin credit; acestia sunt afectati de rata inflatiei prin prisma faptului ca inflatia afecteaza rata dobanzii, iar in  cazul unei inflatii volatile, creditorii isi asigura riscul de cresterea inflatiei prin practicarea unor cresterea ratei dobanzii sau prin folosirea dobanzii variabile, lucru care ii  dezavantajeaza net pe debitori.

            Cum masuram inflatia? In Romania inflatia este masurata concomitent prin doi indicatori: indicele preturilor de consum, indice prevazut pentru specificul economiei romanesti; si indicele armonizat al preturilor de consum, care reprezinta o metoda de calcul al cresterii preturilor la nivelul Uniunii Europene. Cei doi indicatori sunt calculati de catre Institutul National de Statistica.

            Gestionarea inflatiei se realizeaza prin politica monetara sau prin cea fiscala. Politica monetara este implementata de catre Banca Central Europeana si are un rol foarte importanat in reducerea inflatiei. Politica monetara regleaza catitatea de bani din economie prin intermediul ratei dobanzii de referinta, astfe se urmareste sa nu existe o cantitate de bani mai mare sau mai mica decat nevoile efective ale economiei.

            Cum functioneaza mecanismul ratei dobanzii de referinta? Rata dobanzii de referinta reprezinta pretul la care bancile comerciale se imprumuta de la banca centrala (in cazul nostru Banca Nationala a Romaniei). Nivelul acesteia determina sumele care le vor imprumuta bancile centrale de la BNR, si astfel costurile la care care aceste sume vor fi oferite clientilor bancilor comerciale. Daca bancile comerciale imprumuta sume la o rata a dobanzii de referinta crescuta, acestea vor percepe dobanzi crescute si astfel: imprumuturile devin mai putin accesibile, oamenii vor prefera sa economiseasca mai mult decat sa cheltuiasca, scade cantitatea de bani din circulatie si astfel scade cererea, ceea ce va duce la scaderea preturior si implicit a ratei inflatiei. Acest proces poate avea loc si invers, situatie nu prea agreata deoarece in final duce la o rata a inflatiei ridicata.     

            Cum se gestioneaza inflatia prin intermediul politicii fiscale? Politica fiscala poate modifica cererea si oferta si implicit rata inflatiei. Modificarea cererii si a ofertei se realizeaza prin deciziile guvernului, prin nivelul impoziteleor si taxelor si introducand bani in economie (prin realizarea de investitii in infrastructura si servicii).

            Inchei aceasta scurta prezentare cu mentiunea ca mai sunt aspecte de discutat pe seama inflatiei precum: modul cum este aceasta perceputa si tratata la nivelul Uniunii Europene, cum afecteza inflatia economia unei tari, cum afecteaza deciziile luata de cetateni, agenti economici sau guverne si institutii de stat, si altele. Cert este ca inflatia este un fenomen care trebuie tinut sub control pentru o dezvoltare sanatoasa a economiei. Pentru studierea mai pe larg a inflatiei se poate face la urmatoarele adrese:

• http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/hicp/introduction
• http://www.ecb.europa.eu/stats/prices/hicp/html/inflation.en.html
• http://en.wikipedia.org/wiki/Nairu

---

[1] http://www.dictionar-economic.com/index.php?do=view&id=28

[2] Cerera agregata – reprezinta totalitatea cererii de bunuri si servicii, intr-o perioada data.

[3] Oferta agregata – reprezinta totalitatea bunurilor si serviciilor oferite pe o piata nationala de catre agentii economici nationali si straini.

Indicele armonizat al preturilor de consum si indicele preturilor de consum

            Indicele preturilor de consum (IPC) este „un indicator economic menit a masura modificarile preturilor pe care le platesc consumatorii casnici pentru bunuri si servicii ”[1] conform definitiei date de Comisia Europeana, in timp ce indicele armonizat al preturilor de consum  (IAPC) este „un indicator economic construit pentru a masura in timp variatiile preturilor bunurilor de consum  si serviciilor achizitionate de gospodariile populatiei. IAPC se calculeaza in conformitate cu o abordare armonizata si un singur set de definitii.”[2]

            Din definitiile celeo doi indici reiese ca IPC este un indice ce reflecta evolutia preturilor de consum intr-o terta tara, in timp ce IAPC este un indice ce reflecta evolutia preturilor de consum al unei tari, dar dupa o metodologie armonizata la nivelul Uniunii Europene. IAPC se calculeaza pentru Uniunea Europeana, Spatiul Economic European, precum si pentru tarile candidate sau in curs de aderare.

            Ca angajament asumat in perioada de pre-aderare la U.E., Romania, prin intermediul Institutului National de Statistica a adoptat metodologia de calcul a IAPC, astfel calculeaza atat IPC cat si IAPC.  Diferentele intre cei doi indici sunt:

a)      In ceea ce priveste baza de calcul:

·         La calculul IPC se utilizeaza un grup de: 54 de posturi de produse alimentare, 112 posturi de produse nealimentare si 50 de posturi de servicii, semnificative pentru consumul din Romania.

·         La calculul IAPC se utilizeaza clasificarea cheltuielilor dupa destinatia de consum (COICOP[3]), astfel posturile din sitemul national sunt regrupate conform acestei clasificatii.

b)      In ceea ce priveste consumatorii luati in calcul:

·         Pentru  IPC se iau in calcul doar cheltuielile de consum ale rezidentilor  realizate in Romania.

·         Pentru IAPC se iau in calcul pe langa cheltuielile rezidentilor si cheltuielile turistilor straini realizate pe teritoriul Romaniei.

c)      In ceea ce priveste perioada de referinta a indicilor:

[1] http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/glossary_ro.htm#hicp

[2] Ibidem

[3] Classification of Individual Consumption According to Purpose

·         IPC se calculeaza fata de luna anterioara a aceluiasi an, practic evidentiaza evolutia preturilor de la o luna la alta; IPC calculat fata de luna decembrie a anului anterior, indica evolutia preturilor de la inceputul anului.

·         IAPC se calculeaza fata de media anului 2005 (2005 = 100), iar ponderile utilizate la calcul de fiecare tara sunt exprimate in preturile lunii decembrie ale anului anterior.

            Calculul IAPC serveste la masurarea inflatiei, fiind foarte important ca in toate statele U.E., sa se foloseasca aceeasi metodologie de calcul pentru IAPC, deoarece acesta sta la baza calculului inflatiei. Cosul IAPC cuprinde 12 grupe de produse si servicii:

·         Alimente si bauturi nealcoolice – 15,6%;

·         Bunuri si servicii diverse – 8,5% ;

·         Restaurante si hoteluri – 9,4%;

·         Sanatate – 4,2%;

·         Recreatie si cultura – 9,7%;

·         Mobilier, echipament casnic si intretinerea de rutina a locuintei – 7,1%;

·         Imbracaminte si incaltaminte – 6,8%;

·         Intretinerea lociuntei, apa, energie electrica, gaze si alti combustibili – 15,6%;

·         Educatie – 1%;

·         Alcool si tutun – 3,7%;

·         Transport – 15,1%;

·         Comunicatii – 3,2%;

            Dupa cum se poate vedea din cele 12 grupe de mai sus, fiecare are o anumita pondere, reprezentand importanta respectivului articol in bugetul unei gospodarii. Din graficul urmator se poate vedea compozitia grupelor de produse incluse in cosul IAPC in U.E. intre 1996 si 2010. Se mai poate observa ca ponderea alimentelor si bauturilor nealcoolice in cos a scazut, iar ponderea bunurilor si serviciilor diverse a crescut, datorita schimbarii preferintelor consumatorilor.     

Grafic nr.1

Sursa: www.ec.europa.eu[1]

            Calculul celor doi indici este importanta in determinarea inflatiei, atat la nivel statal cat si la nivel unional. Calculul evolutiei preturilor de consum prin indicele armonizat al preturilor de consum prezinta o importanta majora, deoarece este nevoie de o metodologie unitara pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.  

---

[1]  http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/measuring_ro.htm#