Se afișează postările cu eticheta IAPC. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta IAPC. Afișați toate postările

miercuri, 8 iunie 2011

Ce este inflatia ?

            Ce este inflatia? De multe ori am auzit aceasta intrebare, si nu de multe ori am auzit raspunsuri gresite sau cel putin incomplete. Pentru a capata un raspuns clar am consultat dictionarul economic online: “inflatia  este cresterea generala a preturilor la bunuri si servicii intr-o perioada de timp”[1], aprofundand am inteles ca inflatia apare odata cu cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri. Inflatia se face simtita prin cresterea generalizata a preturilor  si scaderea puterii de cumparare a banilor.
            Inflatia se poate realiza prin mai multe metode:
a)      Inflatie prin moneda – denumita si inflatie monetara, se realizeaza prin emisiune monetara fara acoperire in economie, surplsul de moneda duce la cresterea cererii de bunuri si produse, iar aceasta duce la cresterea preturilor.
b)      Inflatia prin cerere – se realizeaza atunci cand cererea agregata[2] este mai mare decat oferta agregata[3]. Cererea agregata poate creste atunci cand: creste masa monetara, are loc cresterea salariilor neînsotita de cresterea productivitatii muncii, prin extinderea creditului de consum si cand se reduce interesul spre economisire.
c)      Inflatie prin costuri – cresc costurile de productie, cererea de bunuri si servicii scade iar preturile cresc. Cauzele acestei inflatii sunt: cresterea cheltuielilor cu salarii in nonconcordanta cu productivitatea muncii, crestrea preturilor la materiale, materii prime, combustibili si energie.
d)     Inflatie importata – datorata faptului ca preturile externe cresc, si astfel creste valoarea importului, care duce la cresterea costurilor.
            Inflatia poate imbraca mai multe forme in functie de intensitatea sa:
a)      Inflatie taratoare – crestere a preturilor pe an de pana la 3%;
b)      Inflatie persistenta - crestere a preturilor pe an intre 5% si 10%;
c)      Inflatie galopanta - crestere a preturilor pe an mai mare de 10%;
d)     Hiperinflatie - crestere a preturilor pe an mai mare de 50%.
            Este de preferat ca inflatia sa fie cat mai mica, mentinerea inflatiei la nivele minime este un obiectiv principal al Uniunii Europene, pentru mentinerea stabilitatii preturilor. Un exemplu
extrem de inflatie a avut loc in Germania anului 1923, cand salariatii erau platiti de doua ori pe zi, pentru a-si putea cumpara bunurile necesare consumului inainte ca preturile sa creasca din nou.  Este de la sine inteles ca rata ridicata a inflatiei are impact negativ asupra economiei, dar pot exista cazuri in care si o rata scazuta a inflatiei poate afecta puternic o economie; in acest caz este vorba de o rata a inflatiei volatila. Volatilitatea ratei inflatiei se datoreaza oscilatiilor puternice ale preturilor in cadrul unei economii. Inflatia zonei euro a evoluat de la o inflatie volatila in anul 1970 (Portugalia avea rata inflatiei de 11,9% in 1970; 28,9% in 1984; majoritatea tarilor europene avand rate ale inflatiei ridicate si volatile) la o rata a inflatiei scazuta (sub 7%) si lipsita de volatilitate. Aceasta evolutie este una benefica pentru economia europeana si a avut la baza cateva evenimente importante pentru UE, precum: semnarea Tratatului de la Maastricht in 1992, lansarea monedei euro in 1999 sau introducerea monedei unice euro in 2002.
            O caracteristica cheie a inflatiei este cresterea preturilor si implicit scaderea puterii de cumparare a banilor. Deoarece puterea de cumparare scade, un consumator poate cumpara tot mai putin dintr-un anumit bun pe masura ce timpul trece; spre exemplu astazi cu 1 leu se poate cumpara o paine, aceeasi paine peste un an va putea fi cumparata cu 2 lei (a avut loc o crestere de 100% a pretului painii). Aceasta scadere a puterii de cumparare a banilor afecteaza in acelasi timp toti jucatorii dintr-o economie (consumatori, firme, guvern, s.a. ) si acestia sunt mai putin inclinati spre economisire, si sunt predispusi sa cheltuie in prezent.  
            Inflatia afecteaza si debitorii, spre exemplu pe tinerii care isi cumpara o casa prin credit; acestia sunt afectati de rata inflatiei prin prisma faptului ca inflatia afecteaza rata dobanzii, iar in  cazul unei inflatii volatile, creditorii isi asigura riscul de cresterea inflatiei prin practicarea unor cresterea ratei dobanzii sau prin folosirea dobanzii variabile, lucru care ii  dezavantajeaza net pe debitori.
            Cum masuram inflatia? In Romania inflatia este masurata concomitent prin doi indicatori: indicele preturilor de consum, indice prevazut pentru specificul economiei romanesti; si indicele armonizat al preturilor de consum, care reprezinta o metoda de calcul al cresterii preturilor la nivelul Uniunii Europene. Cei doi indicatori sunt calculati de catre Institutul National de Statistica.
            Gestionarea inflatiei se realizeaza prin politica monetara sau prin cea fiscala. Politica monetara este implementata de catre Banca Central Europeana si are un rol foarte importanat in reducerea inflatiei. Politica monetara regleaza catitatea de bani din economie prin intermediul ratei dobanzii de referinta, astfe se urmareste sa nu existe o cantitate de bani mai mare sau mai mica decat nevoile efective ale economiei.
            Cum functioneaza mecanismul ratei dobanzii de referinta? Rata dobanzii de referinta reprezinta pretul la care bancile comerciale se imprumuta de la banca centrala (in cazul nostru Banca Nationala a Romaniei). Nivelul acesteia determina sumele care le vor imprumuta bancile centrale de la BNR, si astfel costurile la care care aceste sume vor fi oferite clientilor bancilor comerciale. Daca bancile comerciale imprumuta sume la o rata a dobanzii de referinta crescuta, acestea vor percepe dobanzi crescute si astfel: imprumuturile devin mai putin accesibile, oamenii vor prefera sa economiseasca mai mult decat sa cheltuiasca, scade cantitatea de bani din circulatie si astfel scade cererea, ceea ce va duce la scaderea preturior si implicit a ratei inflatiei. Acest proces poate avea loc si invers, situatie nu prea agreata deoarece in final duce la o rata a inflatiei ridicata.     
            Cum se gestioneaza inflatia prin intermediul politicii fiscale? Politica fiscala poate modifica cererea si oferta si implicit rata inflatiei. Modificarea cererii si a ofertei se realizeaza prin deciziile guvernului, prin nivelul impoziteleor si taxelor si introducand bani in economie (prin realizarea de investitii in infrastructura si servicii).
            Inchei aceasta scurta prezentare cu mentiunea ca mai sunt aspecte de discutat pe seama inflatiei precum: modul cum este aceasta perceputa si tratata la nivelul Uniunii Europene, cum afecteza inflatia economia unei tari, cum afecteaza deciziile luata de cetateni, agenti economici sau guverne si institutii de stat, si altele. Cert este ca inflatia este un fenomen care trebuie tinut sub control pentru o dezvoltare sanatoasa a economiei. Pentru studierea mai pe larg a inflatiei se poate face la urmatoarele adrese:



[1] http://www.dictionar-economic.com/index.php?do=view&id=28
[2] Cerera agregata – reprezinta totalitatea cererii de bunuri si servicii, intr-o perioada data.
[3] Oferta agregata – reprezinta totalitatea bunurilor si serviciilor oferite pe o piata nationala de catre agentii economici nationali si straini.

marți, 31 mai 2011

Indicele armonizat al preturilor de consum si indicele preturilor de consum

            Indicele preturilor de consum (IPC) este „un indicator economic menit a masura modificarile preturilor pe care le platesc consumatorii casnici pentru bunuri si servicii ”[1] conform definitiei date de Comisia Europeana, in timp ce indicele armonizat al preturilor de consum  (IAPC) este „un indicator economic construit pentru a masura in timp variatiile preturilor bunurilor de consum  si serviciilor achizitionate de gospodariile populatiei. IAPC se calculeaza in conformitate cu o abordare armonizata si un singur set de definitii.”[2]
            Din definitiile celeo doi indici reiese ca IPC este un indice ce reflecta evolutia preturilor de consum intr-o terta tara, in timp ce IAPC este un indice ce reflecta evolutia preturilor de consum al unei tari, dar dupa o metodologie armonizata la nivelul Uniunii Europene. IAPC se calculeaza pentru Uniunea Europeana, Spatiul Economic European, precum si pentru tarile candidate sau in curs de aderare.
            Ca angajament asumat in perioada de pre-aderare la U.E., Romania, prin intermediul Institutului National de Statistica a adoptat metodologia de calcul a IAPC, astfel calculeaza atat IPC cat si IAPC.  Diferentele intre cei doi indici sunt:
a)      In ceea ce priveste baza de calcul:
·         La calculul IPC se utilizeaza un grup de: 54 de posturi de produse alimentare, 112 posturi de produse nealimentare si 50 de posturi de servicii, semnificative pentru consumul din Romania.
·         La calculul IAPC se utilizeaza clasificarea cheltuielilor dupa destinatia de consum (COICOP[3]), astfel posturile din sitemul national sunt regrupate conform acestei clasificatii.
b)      In ceea ce priveste consumatorii luati in calcul:
·         Pentru  IPC se iau in calcul doar cheltuielile de consum ale rezidentilor  realizate in Romania.
·         Pentru IAPC se iau in calcul pe langa cheltuielile rezidentilor si cheltuielile turistilor straini realizate pe teritoriul Romaniei.
c)      In ceea ce priveste perioada de referinta a indicilor:

[1] http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/inflation/glossary_ro.htm#hicp
[2] Ibidem
[3] Classification of Individual Consumption According to Purpose

·         IPC se calculeaza fata de luna anterioara a aceluiasi an, practic evidentiaza evolutia preturilor de la o luna la alta; IPC calculat fata de luna decembrie a anului anterior, indica evolutia preturilor de la inceputul anului.
·         IAPC se calculeaza fata de media anului 2005 (2005 = 100), iar ponderile utilizate la calcul de fiecare tara sunt exprimate in preturile lunii decembrie ale anului anterior.

            Calculul IAPC serveste la masurarea inflatiei, fiind foarte important ca in toate statele U.E., sa se foloseasca aceeasi metodologie de calcul pentru IAPC, deoarece acesta sta la baza calculului inflatiei. Cosul IAPC cuprinde 12 grupe de produse si servicii:
·         Alimente si bauturi nealcoolice – 15,6%;
·         Bunuri si servicii diverse – 8,5% ;
·         Restaurante si hoteluri – 9,4%;
·         Sanatate – 4,2%;
·         Recreatie si cultura – 9,7%;
·         Mobilier, echipament casnic si intretinerea de rutina a locuintei – 7,1%;
·         Imbracaminte si incaltaminte – 6,8%;
·         Intretinerea lociuntei, apa, energie electrica, gaze si alti combustibili – 15,6%;
·         Educatie – 1%;
·         Alcool si tutun – 3,7%;
·         Transport – 15,1%;
·         Comunicatii – 3,2%;

            Dupa cum se poate vedea din cele 12 grupe de mai sus, fiecare are o anumita pondere, reprezentand importanta respectivului articol in bugetul unei gospodarii. Din graficul urmator se poate vedea compozitia grupelor de produse incluse in cosul IAPC in U.E. intre 1996 si 2010. Se mai poate observa ca ponderea alimentelor si bauturilor nealcoolice in cos a scazut, iar ponderea bunurilor si serviciilor diverse a crescut, datorita schimbarii preferintelor consumatorilor.     
Grafic nr.1

Sursa: www.ec.europa.eu[1]
            Calculul celor doi indici este importanta in determinarea inflatiei, atat la nivel statal cat si la nivel unional. Calculul evolutiei preturilor de consum prin indicele armonizat al preturilor de consum prezinta o importanta majora, deoarece este nevoie de o metodologie unitara pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.