Europa 2020

           Exista pareri pro si contra asupra viitorului Uniunii Europene, unii cred ca fiecare tara europeana are nevoie de avantajele create de Spatiul Economic European, de stabilitatea oferita de moneda unica si de politica unitara, pe cand altii sustin ca sansele Uniunii tind spre zero.

            Adevarul este ca traim intr-o lume tot mai tehnologizata si cu o puternica tendinta spre globalizare, intr-o lume in care principalii jucatori: Statele Unite ale Americii, Rusia si China se afla intr-o competitie acerba.

            In acest context Europa trebuie sa se mobilizeze pentru ca statele europene luate individual sa nu devina victime colaterale. Astfel s-a elaborat Strategia Europa 2020, care stabileste tintele de atins pana in anul 2020. Prioritatile stategiei sunt:

• dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere si inovare;
• crestere durabila - economie eficienta in ceea ce priveste ecologizarea utilizarii resurselor;
• crestere favorabila incluziunii si ocuparea masiva a fortei de munca.

Principalele obiective ale Strategiei Europa 2020 sunt:

• 75% din populatia cu varsta intre 20 - 64 de ani sa aiba un loc de munca;
• sectorului de cercetare - dezvoltare sa ii fie alocate 3% din PIB-ul UE;
• abandonul scolar timpuriu sa se situeze sub 10%, iar cel putin 40% din tineri sa urmeze cursurile institutiilor de studii  superioare;
• reducerea cu 20 de milioane a persoanelor amenintate de saracie.

 In primul rand insa trebuie gasita calea de iesire din criza. Aceasta a aratat unele deficiente ale uniunii precum:

• rata medie de crestere a UE a fost mai scazuta decat a principalilor parteneri economici in ultimii 10 ani;
• rata de ocupare a fortei de munca in Europa este mai scazuta decat in alte parti ale lumii: media fiind de 69% pentru persoanele intre 20 si 64 de ani; numai 63% dintre femei lucreaza in comparatie cu 76% dintre barbati; cetatenii europeni lucreaza in medie cu 10% mai putine ore decat cei din Statele Unite si Japonia;
• se inregistreaza imbatranirea populatiei.

Lumea evolueaza si provocarile se intensifica:

• Europa este o economie puternica dar concurenta este acerba, tari precum India si China investesc mult in cercetare - dezvoltare, pentru a avansa in clasamentul economic global;
• sectorul financiar global necesita o mai atenta reglementare, pentru a preveni repeterea crizelor globale, bazate pe bule speculative, precum cea din 2007;
• se constata necesitatea orientarii catre resurse regenerabile, deoarece utilizarea combustibililor fosili afecteaza grav climatul, iar previziunea conform careia populatia mondiala va creste de la 6 la 9 miliarde, va intensifica concurenta pentru resurse naturale.

Ce ne ramane de facut este sa devenim mai eficienti, sa ne utilizam mai eficient resursele, sa investim mai mult in cercetare dezvoltare pentru ca Uniunea Europeana sa se inscrie pe o traiectorie ascendenta a prosperitatii, si sa nu continua reformele intr-un ritm lent care ar duce la o degradare a bunastarii sociale si a economiei.

Criza si originea sa

            Criza financiara este o situatie in care unele institutii sau bunuri financiare   isi pierd brusc o parte semnificativa din valoarea lor. Actuala criza, numita criza subprime sau criza creditelor neperformante, este o criza determinata de scaderea brusca a lichiditatilor in pietele globale de credit si in sistemele bancare, cauzata de esecul companiilor care au investit in ipotecile subprime (cu grad mare de risc). Actuala criza nu este singulara, crize au mai existat si au trecut desigur, problema este ca nu am invatat nimic de pe urma acestora, institutiile nationale si internationale nu au reusit sa reglementeze piata, astfel incat astfel de erori sa nu se mai repete.

            Fenomenul crizei nu ar fi atat de puternic daca nu ar fi corelat cu o serie de factori care sa-i faciliteze expansiunea. Dintre acesti factori as dori sa mentionez unul foarte important, globalizarea. Globalizarea a asigurat transmiterea crizei, la fel ca transmiterea unei maladii, de la o persoana la alta, prin contact direct. Unul din cei care au prevazut criza economica din 2007, este Nassim Nicholas Taleb; care scria in cartea sa Lebada Neagra – Impactul foarte putin probabilului: „Globalizarea creaza fragilitate centralizata, in timp ce reduce volatilitatea si confera aspect de stabilitate. Cu alte cuvinte, creeaza devastatoare Lebede Negre. Niciodata nu am mai trait sub amenintarea unui colaps global.  Institutiile financiare au fuzionat intr-un numar mic de foarte mari banci. Aproape toate bancile sunt intercorelate. Astfel incat domeniul financiar este format din banci gigantice, birocratice si atunci cand una esueaza, toate se prabusesc. Intercorelarea sporita a bancilor, face ca aparitia unei crize financiare sa para foarte putin probabila, dar atunci cand aceasta apare, sa fie mai globala si sa ne loveasca mai tare.”  De asemenea si esecurile companiilor bancare sunt mai putine, dar atunci cand apar, acestea sunt in stare sa traga in jos economia unei tari, datorita interdependentei dintre societatile bancare.

            Criza actuala a pornit de la sectorul imobiliar din SUA. Boom-ul imobiliar din perioada premergatoare crizei a fost alimentat de:

·         standarde foarte lejere pentru acordarea imprumuturilor imobiliare,

·         cresterea semnificativa a stimulentelor pentru credite,

·         tendinta pe termen lung de crestere a preturilor caselor.

Ca urmare  populatia a contractat imprumuturi ipotecare impovaratoare, cu speranta de a le refinanta pe parcurs la rate mult mai avantajoase.  Intre 1996 si 2006, preturile caselor au crescut cu 124%, vazand ca pretul imobilului detinut creste, multi americani au pus o a doua ipoteca pe diferenta de valoare, bani cu care si-au finantat cheltuielile in crestere. In perioada respectiva, o gospodarie detinea in medie 13 carduri de credit, dintre care 40% in overdraft. Speculatorii au avut si ei un rol foarte important, vazand ca pretul caselor creste au investit in imobiliare, astfel 40% din casele vandute in 2005 si 2006 nu erau resedinte permanente. Imprumuturile ipotecare subprime au crescut de la 5% in 1994 la 20% in 2006, din totalul imprumuturilor ipotecare. Intre 2005-2006, dobanzile aun inceput sa creasca si preturile caselor sa scada moderat in multe regiuni ale SUA. Refinantarea a devenit dificila, imprumuturile nerambursate si lichidarile au crescut dramatic, pe masura ce termenii initiali avantajosi  au expirat si dobanzile variabile au crescut. Peste 1,3 milioane de case au fost lichidate numai in 2007, o crestere de 79% fata de anul precedent. Preturile au continuat sa scada, iar casele noi nu s-au mai vandut atat de bine din cauza ca piata era inundata de casele provenite din lichidarile de ipoteci. Ca urmare a exploziei balonului imobiliar toti cei care au avut investitii legate de acest sector au avut de suferit. Pe masura ce piata dadea semne de panica, institutiile financiare au recunoscut pierderile legate de ipotecile subprime si au inceput sa ia masuri de redresare. HSBC a fost prima bancă care în februarie 2007 a raportat o pierdere de 10,5 miliarde USD. Profitul celorlalte bănci a scăzut şi el cu 31% în 2007 faţă de 2006. Indicele Dow Jones a scăzut cu 1000 de puncte în august 2007, faţă de luna iulie a aceluiaşi an. Acţiunile au început şi ele să scadă după primul semnal de criză din vara lui 2007. Investitorii au încercat să scape de produsele derivate bazate pe ipoteci, mii de miliarde de dolari fiind retrase din aceste produse. Banii au fost reinvestiţi în speculaţii pe preţul bunurilor de bază, ceea ce a dus la o criză a preţurilor la alimente şi o creşterea preţului petrolului.

            Ca o invatatura  a crizei, trebuie eliminate din sistemul bancar creditele cu grad mare de risc, un exemplu autohton fiind creditul cu buletinul, ca expresie a dorintei bancilor de produce tot mai multi bani; sau in limbaj neacademic, ca expresie al lacomiei. Desi economia are cicluri, ar trebui sa existe organisme la nivel statal, unional sau global, care sa previna  aparitia crizelor, prin monitorizarea si reglementarea economiei. Cat si prin existenta unor fonduri de intrajutorarea a statelor afectate. In acest sens FMI si-a extins facilitatile de creditare pentru a veni in intimpinarea nevoilor statelor membre si a majorat fomdurile aferente creditarii.