Se afișează postările cu eticheta Riscofil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Riscofil. Afișați toate postările

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Oltchim. Privatizare sau afacere proasta?

          Ce inseamna pentru noi Oltchim? Oltchim inseamna istorie, industrie, know-how, cercetare, un brand si spirit romanesc. Societatea care fara remuscari este scoasa la privatizare, are o istorie de peste 40 de ani in industria romaneasca, peste 40 de ani de cercetare si sustinere a economiei prin exporturi. Produsele Oltchim sunt prezente in peste 80 de tari, din Europa, Orientul Mijlociu si Asia. Si mai mult, Oltchim inseamna mandria de a fi roman, de a face un produs de calitate, care sa multumeasca exigentele vestice si nu numai. Aruncati un ochi pe cifrele Oltchim pe urmatorul link:Oltchim.

          Solutia romaneasca la un lucru care nu merge: privatizarea. Le-as intreba pe aceste persoane care nu gasesc alta solutie decat privatizarea, daca una din firmele lor incepe sa aiba pierderi, ce fac? o readuc pe linia de plutire sau o vand?  Situatia e cu atat mai grava cu cat, s-au privatizat aproape toate marile companii ale economiei romanesti. De ce privatizam? Odata ce am fost in stare sa construim societati care au sustinut consumul populatiei si exportul ani de zile, trebuie sa fim in stare si sa ne reinventam, sa mergem inainte si sa facem din procesul de restructurare un proces care sa nu contina nici macar urma de privatizare.

          Ce inseamna privatizarea? Va rog fara cuvinte pompoase si fara a ne imbata cu apa rece, privatizare egal vanzare. Ca se creaza locuri de munca, vax: o nimica toata pe langa faptul ca dam la un pret de nimic o societate romaneasca, si le umplem conturile, bani pe care o sa ii scoata din tara noastra, si o sa ii investeasca in dezvoltarea lor nationala. Desigur, vom beneficia si noi de ceva, de  cateva firmituri. Mai mult ca oricand trebuie sa devenim constienti de doctrina liberala: “Prin noi insine”, care spunea ca Romania are la dispozitie mijloacele si resursele necesare sa se dezvolte, de asemenea unele masuri preluate de la alte state democratice, nu trebuie implementate cu ochii inchisi, ci adaptate la contextual romanesc si doar daca aceste masuri sunt benefice noua.

          De ce privatizam? Pentru ca asa ne “indruma” Fondul Monetar International, pentru ca noi nu am reusit sa ne organizam si sa repunem trenul deraiat inapoi pe sine. Ca ascultam de specialisti care nu au dat de capatul crizei economice, e bine stiut, dar ce vreau sa readuc in atentia dumneavoastra este ca toate actiunile facute de noi sunt ca un zalele unui lant, toate se leaga. Astazi suntem obligati sa facem ceva in defavoarea tarii noastre, pentru acele imprumuturi de care acum cativa ani ne-am bucurat. Am primit cu o mana si ni se ia cu trei: am primit bani, care s-au dus, din care nu am facut ceva memorabil: si ni se ia astfel: 1.Dobanda la acei bani, 2. Ni se impune privatizarea, 3. Dupa majoritatea privatizarilor, profitul din activitatea societatilor “repuse pe sine” isi ia zborul peste granite, in loc sa fie investit in infrastructura sau industria noastra. Mie mi se pare o afacere foarte proasta, din  care iesim si fara ce-am avut si fara bani, si muncind la altii. 

           Solutii: sa nu mai aruncam cu noroi, indiferent de culoarea politica ci sa cream ceva durabil din tara noastra; privatizarea sa nu fie o solutie luata in calcul, deoarece s-a dovedit de-a lungul timpului ca privatizarea nu a adus beneficii durabile; trebuie sa invatam sa facem afaceri, si sa invatam din greselile privatizarilor trecute, dar degeaba mai invatam cand am vandut tot ce era de interes. Sfaturi pentru cei ce ne conduc: daca televizorul ti s-a stricat, nu-l vinde, daca nu ai bani sa-ti cumperi altul mai bun.

marți, 8 februarie 2011

Schimbarea structurii activelor tranzacţionate la bursă

           Criza financiară a schimbat coordonatele privind preferinţele investiţionale. Dacă în anii trecuţi acţiunile erau cele mai căutate, oferind un randament superior dobânzilor bancare sau obligaţiunilor, în anii 2009 - 2010 s-a văzut o fugă a investitorilor de plasamentele riscante si acceptarea unora mai sigure, chiar cu randamente mai scăzute. Investiţiile în instrumente purtătoare de dobândă sunt deja la mare căutare pentru că randamentele plătite de băncile românesti atât pentru sumele în lei, cât si pentru cele în euro sunt attractive. Chiar dacă un astfel de câstig este comparabil cu media anuală a unui investitor pe termen lung la bursă, garantarea depozitelor în limita a 100.000 de euro si riscul indiscutabil mai redus fac ca investitorii mici si medii să prefere depozitele bancare.
           Pe toate segmentele Bursei de Valori Bucureşti rulajele au acumulat 2,15 miliarde de euro în 2010, în creştere cu 29% faţă de 2009.
          Pe piaţa acţiunilor valoarea de tranzacţionare a totalizat 1,48 miliarde euro, cu 10,7% mai mare faţă de 2009. Anul care tocmai s-a încheiat a determinat un vârf de tranzactionare pentru piaţa obligaţiunilor, care a totalizat 620,5 milioane euro în creştere cu 104,8% faţă de 2009. Pe segmentul futures, 2010 a fost cel mai bun an de la lansare, din 2007. Valoarea de tranzacţionare a fost de 25,3 milioane euro, în creştere cu 59,5% faţă de 2009. Şi unităţile de fond tranzacţionate au cunoscut o creştere de 10,2% faţă de 2009, atingând un nivel de 5,36 milioane euro. Noul instrument financiar al BVB din 2010, produsele structurate, a înregistrat o evoluţie semnificativă, atingând un nivel al valorii tranzacţionate de 10,7 milioane euro corespunzător unui număr de 12.706 tranzacţii pentru 1,2 milioane de unităţi tranzacţionate.
           Motivele pentru care fondurile de obligaţiuni au înregistrat un succes atat de mare sunt:
           1.Momentul care a marcat startul creşterii accelerate a investiţiilor în fondurile de obligaţiuni coincide cu “prăbuşirea” bursei locale. Astfel, în 2008, investitorii care achiziţionau în mod tradiţional acţiuni, s-au reprofilat odată cu scăderea bursei, alegând să îşi mute investiţiile în fondurile de obligaţiuni, instrumente cu un grad de risc mult mai scăzut. În consecinţă, deşi randamentele anuale erau aproximativ de 30%, scăderile de până la 70% de pe bursa locală i-au determinat pe investitori să se refugieze în instrumente mai sigure şi mult mai puţin expuse la volatilităţi.
Grafic nr.1
Fondurile de obligaţiuni investesc într-o proporţie ridicată în obligaţiuni, fie că acestea sunt obligaţiuni de stat, municipale sau corporative. Restul banilor sunt investiţi în alte instrumente cu grad scăzut de risc, cum ar fi depozitele bancare. Datorită faptului ca agregă sume mari, administratorii fondurilor de obligaţiuni negociază cu băncile rate ale dobânzii ridicate pentru depozitele plasate, contribuind astfel la creşterea randamentului fondului.
           2.Randamentele oferite de fondurile de obligaţiuni sunt extrem de atractive pentru cei cu aversiune faţă de risc. Fondurile de obligaţiuni au fost performerele pieţei înregistrând randamente de până la 14%. De altfel, randamentul fondurilor de obligaţiuni s-a situat de-a lungul timpului cu mult deasupra ratei inflaţiei şi ratei medii a dobânzii practicate la depozitele bancare pe un an. În anul 2010 fondurile de obligaţiuni au avut o performanţă cuprinsă între 6.93% – 11.79%, randament superior atat ratei inflaţiei (7,88 %) estimate cât şi ratei medii a dobânzii la depozitele pe un an(aproximativ 3%).
            3.Strategiile de vânzare ale administratorilor bancari şi-au pus cu siguranţă amprenta asupra intrărilor de bani în fondurile de obligaţiuni. Administratorii de fonduri care fac parte din reţele bancare extinse au intensificat eforturile de atragere de investiţii în aceste fonduri prin intermediul reţelelor bancare, aşa încât cele mai mari adeziuni în fondurile de obligaţiuni au fost înregistrate în cazul administratorilor din această categorie.
             Principalele direcţii în care ar trebui să acţioneze Bursa de Valori Bucureşti în următorii ani ar fi: să creeze condiţii optime de manifestare a cererii şi ofertei de instrumente financiare şi să stimuleze prezenţa pe piaţa bursieră a factorilor care dau substanţă oricărei burse: emitenţii, investitorii şi instrumentele financiare. Cea mai sintetică modalitate de exprimare a succesului demersurilor pe care ar trebui să întreprindă Bursa de Valori Bucureşti în viitor pentru dezvoltarea pieţei bursiere din România să obţină prin raportare la cifrele care vor fi consemnate în dreptul a doi indicatori cantitativi: capitalizarea bursieră şi valoarea tranzacţiilor.

Indicatori principali
An

2009
2010

Mil. Ron
Mil. EUR
Mil. RON
Mil.EUR
Total piata
Valoare tranzactionata totala
6464,87
1527,49
6477,37
1562,35
Societati admise la tranzactionare
Numar societati
69
72
Capitalizarea bursiera
80074,50
19052,65
92012,86
21664,87
Valoarea tranzactionata
5082,95
1201,49
4145,07
997,50
Rata lichiditatii (val. tranz./capitalizare)
7,93
4,98
PER piata
14,42
11,37
PER piata/Valoare nominala
1,04
1,02
Rata dividendului
2,81
1,44
Societati nelistate
Numar societati nelistate
31
27
Valoare tranzactionata
9,74
2,31
5,27
1,26
Obligatiuni
Numar obligatiuni
60
56
Valoare tranzactionata
1177,62
277,78
2224,15
539,21
Unitati de fond
Numar instrumente
2
3
Valoare tranzactionata
2,76
0,65
6,36
1,53
Produse structurate
Numar instrumente
0
9
Valoare tranzactionata
0,0
0,0
3,38
0,79
Futures
Numar instrumente
42
42
Valoare tranzactionata
67,05
15,88
93,15
22,06
Oferte publice primare
Valoare tranzactionata
124,75
29,37
0,0
0,0
                                                                               Tabel nr. 1