Evoluţia inflaţiei în România

           Inflatia se poate defini ca o crestere a nivelului general al preturilor atat la bunuri cat si la servicii in conditiile in care puterea de cumparare scade. Inflatia se face simtita atat la nivelul consumatorului cat si la nivelul macroeconomic.
           Inflaţia are influenţe atât pozitive cât şi negative asupra creşterii economice, asupra populaţiei, dar şi asupra întreprinderilor. O inflaţie ridicată frânează creşterea economică, hiperinflaţia induce recesiune, iar la un nivel moderat, inflaţia în general antrenează efecte benefice. Însă de cele mai multe ori acesta determină efecte negative şi de aceea oamenii de specialitate au formulat anumite politici de control şi stopare a fenomenului inflaţionist. Datorită consecinţelor negative asupra organismului economic şi social, inflaţia constituie un obiectiv major al politicilor macroeconomice din toate ţările cu economie de piaţă. De aceea politicile actuale de combatere a inflaţiei au fost astfel elaborate încât să stopeze inflaţia şi, în acelaşi timp, să permită creşterea economică şi limitarea şomajului.
           Ţintele de inflaţiei stabilite şi intervalul acceptat de BNR pentru variaţia ratei inflaţiei în următoarea perioadă, arată astfel:

Grafic nr. 1 - Ţintele de inflaţie şi intervalul de variaţie stabilit de BNR

           Ţintele anuale de inflaţie s-au plasat în ultimii ani pe o traiectorie descendentă, nivelul lor scăzând de la 7,5 la sută ±1 punct procentual în 2005, la 3,5 la sută ±1 punct procentual în 2009 şi 2010. Ţinta de inflaţie pentru sfârşitul anului 2011 a fost coborâtă la nivelul de 3 la sută ± 1 punct procentual. Opţiunea de a se accentua în 2011 trendul descendent al ţintelor anuale de inflaţie a fost justificată în principal de perspectiva decelerării susţinute a inflaţiei în următorii ani, având ca resort contracţia severă suferită în 2009 de economia românească sub impactul crizei financiare şi economice globale, precum şi de ritmul lent de redresare anticipat în perioada post-criză a economiei mondiale şi implicit cea naţională. În favoarea opţiunii a mai pledat capacitatea acestui nivel al ţintei de a satisface cerinţa de a se consolida dezinflaţia şi de a se atinge în concordanţă cu calendarul prevăzut pentru adoptarea euro un nivel al ratei inflaţiei compatibil cu criteriul de inflaţie al Tratatului de la Maastricht, precum şi, ulterior, cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor adoptată de BCE. În acelaşi timp, opţiunea privind nivelul ţintei de inflaţie pentru anul 2011 a reflectat preocuparea BNR pentru stabilirea unor obiective realiste, atingerea acestora fiind esenţială pentru consolidarea credibilităţii băncii centrale şi implicit pentru ancorarea eficace a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu. În contextul dat, menţinerea unei abordări prudente în ceea ce priveşte pasul de reducere a ţintei de inflaţie pentru 2011 a fost justificată de riscurile şi incertitudinile legate de magnitudinea efectelor inflaţioniste directe ce vor continua să fie exercitate de factori aflaţi în afara sferei de influenţă a băncii centrale, cei mai importanţi fiind:

• ajustarea preţurilor administrate;
• reluarea proceselor de convergenţă economică, inclusiv a convergenţei nivelului preţurilor, după încheierea perioadei de contracţie economică sincronizată;
• menţinerea unor rigidităţi nominale asimetrice.

 Grafic nr. 2 - Evoluţia inflaţiei, sursa Raport asupra inflaţiei, februarie 2011, BNR

            Ţintirea inflaţiei pe anii 2007-2009 s-a dovedit corectă şi eficientă. BNR trebuie să continuie efortul pentru reducerea inflaţiei într-un ritm realist, este necesară aplicarea “ţintirii directe a inflaţiei” (inflation targeting), trebuie să se alinieze la politicile monetare ale zonei euro, pentru a evita şocurile produse de schimbările bruşte ale orientării politicii monetare; politica valutară trebuie să permită realizarea cursului real al leului. Deasemenea Banca Centrală trebuie să finalizeze adaptarea acquis-ului comunitar în activitatea bancară şi procedurile de supraveghere şi întărirea independenţei băncii centrale, trebuie să dezvolte sistemul bancar şi ansamblul sistemului financiar pentru a creşte raţionalitatea alocării resurselor şi a asigura politicii monetare canale adecvate de transmisie, trebuie să modernizeze sistemul de plăţi şi să-l conecteze la sistemul European T.A.R.G.E.T.

Studiu comparativ al serviciului de internet banking în Europa şi România

           Internet banking-ul este un serviciu bancar pus la dispoziţia clienţilor, persoane fizice şi juridice, serviciu care facilitează realizarea operaţiunilor cu banca, prin efectuarea lor prin intemediul  internetului.

            Raportând analiza serviciului de internet banking la perioada crizei, se constată  că perioada economică dificilă a avut efect de impulsionare al acestor servicii. Nevoia de reducere a costurilor a determinat băncile să-şi mute o parte din operaţiuni către canalele alternative de distribuţie. Pe de altă parte clienţii sunt mai atenţi la preţul plătit pentru serviciile bancare, la timpul alocat lor, la viteza şi la siguranţa operaţiunilor.

            Conform unui studiu realizat de revista e-Finance asupra a 19 bănci, care împreună deţin peste 80% din activele sistemului bancar românesc, numărul clienţilor serviciilor de internet banking a crescut cu 66% în 2009 faţă de anul anterior, după cum se poate observa în graficul 1.



Grafic nr.1

           Performanţe în extinderea serviciilor de internet banking au realizat atât platformele mature, care au avut creşteri de până la 50%, cât şi serviciile nou lansate, care au înregistrat creşteri semnificative de până la 600%, după cum se poate observa în graficul 2.

Grafic nr. 2

              În ceea ce priveşte  situaţia europeană a adoptării serviciilor de internet banking, aceasta poate fi clasificată în patru grupuri:

·         Ţările nord europene, care au o rată de adoptare de 62-77%;

·         Ţările central europene (Germania, Franţa, Marea Britanie), care au o rată de adoptare de 35-54%;

·         Ţările din Europa de Sud şi de Est, plus Irlanda, care au o rată de adoptare sub 32%;

·         Ţările emergente, în care internet bankingul este puţin folosit, sub 5%.

Ratele de adoptare a internet bankingului pe ţări se găsesc în graficul numărul 3.

Grafic nr. 3

Concluzii:

            Internet bankingul are o rată de adoptare scăzută în România datorită numărului mic de utilizatori de internet în comparaţie cu alte ţări europene şi a gradului scăzut de înţelegere a acestui serviciu. S-a constatat însă că pe perioada crizei serviciul a cunoscut o dezvoltare rapidă, şi pe viitor se prevede o creştere semnificativă a utilizării acestui serviciu. Un domeniu în care România este deficitară este educaţia bancară, băncile din sistem axându-se mai mult pe nestiinţa populaţiei pentru a realiza profituri cât mai mari.

Schimbarea structurii activelor tranzacţionate la bursă

           Criza financiară a schimbat coordonatele privind preferinţele investiţionale. Dacă în anii trecuţi acţiunile erau cele mai căutate, oferind un randament superior dobânzilor bancare sau obligaţiunilor, în anii 2009 - 2010 s-a văzut o fugă a investitorilor de plasamentele riscante si acceptarea unora mai sigure, chiar cu randamente mai scăzute. Investiţiile în instrumente purtătoare de dobândă sunt deja la mare căutare pentru că randamentele plătite de băncile românesti atât pentru sumele în lei, cât si pentru cele în euro sunt attractive. Chiar dacă un astfel de câstig este comparabil cu media anuală a unui investitor pe termen lung la bursă, garantarea depozitelor în limita a 100.000 de euro si riscul indiscutabil mai redus fac ca investitorii mici si medii să prefere depozitele bancare.

           Pe toate segmentele Bursei de Valori Bucureşti rulajele au acumulat 2,15 miliarde de euro în 2010, în creştere cu 29% faţă de 2009.

          Pe piaţa acţiunilor valoarea de tranzacţionare a totalizat 1,48 miliarde euro, cu 10,7% mai mare faţă de 2009. Anul care tocmai s-a încheiat a determinat un vârf de tranzactionare pentru piaţa obligaţiunilor, care a totalizat 620,5 milioane euro în creştere cu 104,8% faţă de 2009. Pe segmentul futures, 2010 a fost cel mai bun an de la lansare, din 2007. Valoarea de tranzacţionare a fost de 25,3 milioane euro, în creştere cu 59,5% faţă de 2009. Şi unităţile de fond tranzacţionate au cunoscut o creştere de 10,2% faţă de 2009, atingând un nivel de 5,36 milioane euro. Noul instrument financiar al BVB din 2010, produsele structurate, a înregistrat o evoluţie semnificativă, atingând un nivel al valorii tranzacţionate de 10,7 milioane euro corespunzător unui număr de 12.706 tranzacţii pentru 1,2 milioane de unităţi tranzacţionate.

           Motivele pentru care fondurile de obligaţiuni au înregistrat un succes atat de mare sunt:

           1.Momentul care a marcat startul creşterii accelerate a investiţiilor în fondurile de obligaţiuni coincide cu “prăbuşirea” bursei locale. Astfel, în 2008, investitorii care achiziţionau în mod tradiţional acţiuni, s-au reprofilat odată cu scăderea bursei, alegând să îşi mute investiţiile în fondurile de obligaţiuni, instrumente cu un grad de risc mult mai scăzut. În consecinţă, deşi randamentele anuale erau aproximativ de 30%, scăderile de până la 70% de pe bursa locală i-au determinat pe investitori să se refugieze în instrumente mai sigure şi mult mai puţin expuse la volatilităţi.

Grafic nr.1

Fondurile de obligaţiuni investesc într-o proporţie ridicată în obligaţiuni, fie că acestea sunt obligaţiuni de stat, municipale sau corporative. Restul banilor sunt investiţi în alte instrumente cu grad scăzut de risc, cum ar fi depozitele bancare. Datorită faptului ca agregă sume mari, administratorii fondurilor de obligaţiuni negociază cu băncile rate ale dobânzii ridicate pentru depozitele plasate, contribuind astfel la creşterea randamentului fondului.

           2.Randamentele oferite de fondurile de obligaţiuni sunt extrem de atractive pentru cei cu aversiune faţă de risc. Fondurile de obligaţiuni au fost performerele pieţei înregistrând randamente de până la 14%. De altfel, randamentul fondurilor de obligaţiuni s-a situat de-a lungul timpului cu mult deasupra ratei inflaţiei şi ratei medii a dobânzii practicate la depozitele bancare pe un an. În anul 2010 fondurile de obligaţiuni au avut o performanţă cuprinsă între 6.93% – 11.79%, randament superior atat ratei inflaţiei (7,88 %) estimate cât şi ratei medii a dobânzii la depozitele pe un an(aproximativ 3%).

            3.Strategiile de vânzare ale administratorilor bancari şi-au pus cu siguranţă amprenta asupra intrărilor de bani în fondurile de obligaţiuni. Administratorii de fonduri care fac parte din reţele bancare extinse au intensificat eforturile de atragere de investiţii în aceste fonduri prin intermediul reţelelor bancare, aşa încât cele mai mari adeziuni în fondurile de obligaţiuni au fost înregistrate în cazul administratorilor din această categorie.

             Principalele direcţii în care ar trebui să acţioneze Bursa de Valori Bucureşti în următorii ani ar fi: să creeze condiţii optime de manifestare a cererii şi ofertei de instrumente financiare şi să stimuleze prezenţa pe piaţa bursieră a factorilor care dau substanţă oricărei burse: emitenţii, investitorii şi instrumentele financiare. Cea mai sintetică modalitate de exprimare a succesului demersurilor pe care ar trebui să întreprindă Bursa de Valori Bucureşti în viitor pentru dezvoltarea pieţei bursiere din România să obţină prin raportare la cifrele care vor fi consemnate în dreptul a doi indicatori cantitativi: capitalizarea bursieră şi valoarea tranzacţiilor.

Indicatori principali	An
	2009		2010
	Mil. Ron	Mil. EUR	Mil. RON	Mil.EUR
Total piata
Valoare tranzactionata totala	6464,87	1527,49	6477,37	1562,35
Societati admise la tranzactionare
Numar societati	69		72
Capitalizarea bursiera	80074,50	19052,65	92012,86	21664,87
Valoarea tranzactionata	5082,95	1201,49	4145,07	997,50
Rata lichiditatii (val. tranz./capitalizare)	7,93		4,98
PER piata	14,42		11,37
PER piata/Valoare nominala	1,04		1,02
Rata dividendului	2,81		1,44
Societati nelistate
Numar societati nelistate	31		27
Valoare tranzactionata	9,74	2,31	5,27	1,26
Obligatiuni
Numar obligatiuni	60		56
Valoare tranzactionata	1177,62	277,78	2224,15	539,21
Unitati de fond
Numar instrumente	2		3
Valoare tranzactionata	2,76	0,65	6,36	1,53
Produse structurate
Numar instrumente	0		9
Valoare tranzactionata	0,0	0,0	3,38	0,79
Futures
Numar instrumente	42		42
Valoare tranzactionata	67,05	15,88	93,15	22,06
Oferte publice primare
Valoare tranzactionata	124,75	29,37	0,0	0,0

                                                                               Tabel nr. 1

Pensile private facultative

           Sistemul de pensii facultative, denumit si Pilon III, este un sistem de pensii administrat privat bazat pe conturi individuale si aderare optionala. La Pilonul III poate participa oricine, cu o suma de pana  la 15% din veniturile brute lunare. Pentru a beneficia de pensia facultativa orice participant trebuie sa aiba cel putin 90 de contributii lunare, varsta de minim 60 de ani si o suma minima acumulata. Pentru contributia la Pilonul III nu se plateste impozit, suma cu care se contribuie se deduce din impozitul pe venit. Un element de siguranta al pensiei facultative este: rata de rentabilitate a fiecarui fond este comparata cu o rata minima de rentabilitate a fondurilor de pensii de pe piata, daca rata de rentabilitate a unui fond este sub rata minima timp de patru trimestere consecutive, administratorul fondului pierde autorizatia de functionare, iar activele sale sunt transferate altui fond. Cadrul legislativ care reglementeaza pensile private facultative este Legea 204/2006.

           Numarul de participanti la fondurile de pensii facultative a cunoscut o crestere lenta de la circa 150.000 de participanti la sfarsitul anului 2008, la circa 221.000 de participant la sfarsitul anului 2010, dupa cum se poate observa in graficul nr. 1.

                                                                           Grafic nr. 1

           Potrivit cotei de piata calculata dupa numarul de participanti, se poate observa suprematia  fondurilor ING Optim si BCR Prudent, care impreuna detin 54% din numarul total de participanti, grafic nr. 2.

                                                                      Grafic nr. 2
           Valoarea activului net a cunoscut o crestere de peste 50% in anul 2010, de la 204,04 milioane lei la 327,98 milioane lei, grafic nr. 3.

                                                                             Grafic nr.3
            Potrivit cotei de piata calculata dupa valoarea activului net, fondurile Allianz Tiriac  Moderato si Vivace detin 50% din cota de piata, grafic nr.4.

                                                                           Grafic nr. 4