Scad rezervele minime obligatorii

           Rezervele minime obligatorii sunt disponibilitatile banesti ale bancilor comerciale, in lei si valuta, pastrate in conturi deschise la BNR. Aceste rezerve se constituie pentru: realizarea controlului monetar (si lichiditatii) si pentru stabilizarea ratelor de dobanda de pe piata interbancara.

                Potrivit BNR caracteristicile rezervelor minime obligatorii sunt:

·         „baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al soldurilor elementelor de pasiv în lei şi în valută din bilanţurile băncilor (cu excepţia pasivelor interbancare, a obligaţiilor către BNR şi a capitalurilor proprii)”;

·         “perioada de observare şi cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima dintre ele reprezentând intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente)”;

·         “ratele RMO pot fi diferenţiate atât în funcţie de moneda de constituire, cât şi în funcţie de scadenţa reziduală a elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2 ani)”;

·         “RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul perioadei de aplicare în conturile deschise la BNR”;

·         “deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se sancţionează prin avertisment, amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit”.[1]

            Din 24 iulie 2009 ratele RMO pentru lei sunt:

·         15% pentru pasivele cu scadenta mai mica de 2 ani;

·         15% pentru pasivele cu scadenta mai mare de 2 ani, cu clauza de rambursare, transferare sau retragere anticipata;

·         0% pentru pasivele cu scadenta mai mare de 2 ani, fara clauza de rambursare, transferare sau retragere anticipata;

            Ratele  RMO pentru pasivele in valuta sunt in prezent de 25% , pentru pasivele cu scadenta mai mica e 2 ani si pentru cele cu scadenta mai mare de doi ani dar cu clauza de rambursare, transferare sau retragere anticipata.

            Ratel dobanzii bonificate la RMO sunt de 1.54% pentru rezervele in lei, de 0.79% pentru rezervele in euro si de 0.40% pentru pasivele in dolari americani. Ratele dobanzilor penalizatoare pentru deficitele de RMO sunt de 15.5% pentru rezervele in lei si de 12.75% pentru rezervele in euro si USD.

            Consiliul de Administratie al BNR a decis in data de 31.03.2011 sa sa reduca rata rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută cu scadenţă reziduală de sub doi ani la nivelul de 20 la sută de la 25 la sută.

             Reducerea ratelor RMO inseamna lichiditate crescuta pe piata bancara, lichiditate ce va duce la acordarea mai multor credite si la scaderea dobanzilor. Se estimeaza ca aceasta reducere va lasa in piata circa 1 miliard de euro. Aceasta reducere va intra in vigoare cu data de 24 aprilie.

            La baza acestei reduceri poate sta una din urmatoarele ipoteze:

·         Ministerul Finantelor Publice are nevoie de bani, bani pe care nu a reusit sa ii atraga de pe piata externa;

·         Se doreste incurajarea economiei, desi aceasta reducere incurajeaza creditarea in valuta, cu atat mai mult cu cat riscul valutar al Romaniei este crescut;

---

[1] www.bnr.ro

Un nou acord cu Fondul Monetar International

      Dupa ce statul Roman a contractat de la FMI un credit in valoare de 12,95 miliarde de euro, in 2009, acesta fiind parte a unui pachet mai mare de circa 20 miliarde de euro, autoritatile au mai incheiat un acord de circa 3,6 miliarde de lei. Contractarea s-a facut inainte de a plati creditele recent contractate.

      Noul acord este unul de tip precautionar, adica va fi accesat doar daca vom avea neaparata nevoie, este incheiat la fel ca acordul din 2009 pe o perioada de 24 de luni. Acest acord vine concomitent cu un credit de la Uniunea Europeana de 1,4 miliarde de euro si unul de la Banca Mondiala de 400 de milioane de euro. Conform contractului creditul de la FMI poate fi accesat doar in situatii exceptionale precum atac la moneda nationala.

      Astfel de imprumuturi sunt conditionate de adoptarea unor politici care in viziunea Fondului trebuie sa duca la redresare economica, dar pentru ca are 187 de membri, e greu ca sa gaseasca specificul fiecarei economii, astfel intervenind politici care nu sunt potrivite. Inainte de criza din 2007, se vorbea de regandirea fondului deoarece existau voci care sustineau ca nu mai corespunde economiei globale actuale. Dar odata cu declansarea crizei a fost nevoie de un organism de sprijin si astfel fondul a reintrat in joc. Astfel criza a dus la o dezvoltare a tipurilor de credite, la cresterea cotelor de participare in vederea majorarii creditelor acordate si implicit la creditele acordate pentru redresare.